Da, e genul ăla de sentiment… Te trezeşti dimineaţa şi te gândeşti la o anumită persoană, şi îţi spui că poate şi persoana respectivă se gândeşte la tine, şi asta e ca un boost pentru toată ziua. Când primul lucru pe care îl vezi după razele soarelui (sau ţigăncile certându-se în faţa blocului – e bărbatu meu fă!) e faţa lui.. ăăă, a persoanei în cauză, şi te face să zâmbeşti. Când te gândeşti la persoana respectivă 24/24, încât apropiaţii îţi spun chestii gen “ce-i cu tine, Lena? Eşti îndrăgostită?” “freaking yeesssss!!” şi îţi zboară toate naţiile de inimioare prin dreptul urechilor and so on.
Cum ar fi dacă ai simţi asta toată viaţa? Să te gândeşti de pe acum că te vei uita la desene animate toată viaţa cu aceeaşi persoană, sau, ca să-l citez, să ţipi la persoana respectivă “Cornele, nu mai e pâine!!” şi Cornel să fie gen “so?” şi tu să o iei pe căile necunoscute ale isteriei, să vociferezi de să te audă vecinii, care vor chema, inevitabil, poliţia, şi tu vei fi pusă în postura jenantă de a explica faptul că eşti doar bolundă, nu te bătea Cornel. Cornele, eşti varză. (Naw, his name is NOT freaking Cornel. … :|. E Gigi.) Um.. forget what i just said.
I have died everyday, waiting for you,
Darling, don’t be afraid, I have loved you for a thousand years.
I will love you for a thousand years..
No comments:
Post a Comment