Weekend rece

M-am simtit excelent si totusi groaznic in weekend-ul care tocmai s-a incheiat. M-am simtit excelent pentru ca niste prieteni de-ai iubitului au trecut si sambata si duminica pe la noi si am mancat si am jucat Catan, dar m-am simtit ingrozitor pentru ca raceala mi-a dat niste stari groaznice. Din cand in cand bufeurile de caldura ma innebuneau si ma faceau sa imi pierd concentrarea la joc. Din pacate, la Catan n-am castigat dar am fost destul de aproape, fiind pe locul al doilea.

Vremea a fost frumoasa si imi pare rau ca noi am stat in casa, dar cred ca m-ar fi facut si mai rau sa ies la aer, pentru ca vremea, poate fi, de multe ori, inselatoare. Asa ca, mai bine am stat in casa doua zile si m-am refacut cat de mult se poate pentru astazi, la serviciu. Firma tocmai se pregateste sa mai ia un contract de servicii salarizare asa ca nu imi permiteam luxul sa stau acasa. Am bagat si multa lamaie, am baut si ceaiuri, dar tot rau ma simt. Pana de Pasti sper din tot sufletul sa imi treaca pentru ca o sa plecam din Bucuresti si nu ar fi bine sa fiu bolnava.

Well

Cum nu am absolut nimic de făcut, m-am gândit să dau material fanilor mei disperaţi, care, vorba vine, mă aşteaptă în faţa blocului cu aparate de fotografiat, doar-doar le-oi arăta degetul din mijloc.

Vom vobi despre mine, evident. Adică ce am făcut eu ieri.

Păi. A avut loc o succesiune de bătăi în uşă şi de dumnezei, dar nu continui că mi-o intenta Popeasca proces, că doară deh, bisericile şi altarele ei au copyright. Acum că v-am băgat total în ceaţă, ce-ar fi să vă zic concret despre ce vorbesc. Ei bine, dacă tot suntem o lume plină manelişti infecţi şi de cocalari minimalişti, de ce să nu încep şi eu să cânt muzică simfonică? Ei bine, nici chiar. Ci doar nişte pop obosit. Jumătate de pop obosit. Ei bineeee, 2 versur dintr-o melodie pop extenuată. După o zi întreagă de miorlăială, au înflorit din sufleţelul meu 8 secunde de muzică sublimă, pe care mă mai gândesc dacă să le postez sau nu pe blog.

Voi reveni cu un articol în care să vă spun că nu am chef să o fac.

Breaking Dawn

Normal, la mine pe blog vine cu ziiileee întârziere, dar nu sunt tipicul fan obsedat aşteptând cu sufletu’ la gură. De fapt, nici nu l-am văzut. Nici nu am de gând. Am citit cartea, “de-acu’ la anu’”, cum se zice. Am văzut şi câteva secvenţe în videoclipurile soundtrack-urilor, nu mă prea încântă. Va fi plicticos dacă ştiu deja firul poveştii. Mai plicticos decât o gumă plictisită şi mestecată plictisit de un tip plicticos şi pe deasupra, plictisit. Damn.

Şi apoi, parcă văd avalanşa de wannabeez la şcoală: Fatăăă, ai văzut breiching daunu? Au un copil, fată. Să vezi ce mişto. Vai şi ce bun e Edward! Oh, Edward, Oh Jacob, zeii existenţelor noastre banale şi seci. Fail.

Cartea mi s-a părut acceptabilă, cum am mai zis, dar nu comentez. Fiecare cu gusturile lui în materie de filme. Nu m-am considerat niciodată nici cine ştie ce cinefilă, nici cine ştie ce expertă. Doar o adolescentă frustrată, cum are lumea tendinţa să categorisească copchilele care se uită la Twilight. Oh well, me haz a real Edward. Sâc, sâc. Hai, plângeţi!

Eternal… da, da, cuvântul ăla cu L

Da, e genul ăla de sentiment… Te trezeşti dimineaţa şi te gândeşti la o anumită persoană, şi îţi spui că poate şi persoana respectivă se gândeşte la tine, şi asta e ca un boost pentru toată ziua. Când primul lucru pe care îl vezi după razele soarelui (sau ţigăncile certându-se în faţa blocului – e bărbatu meu fă!) e faţa lui.. ăăă, a persoanei în cauză, şi te face să zâmbeşti. Când te gândeşti la persoana respectivă 24/24, încât apropiaţii îţi spun chestii gen “ce-i cu tine, Lena? Eşti îndrăgostită?” “freaking yeesssss!!” şi îţi zboară toate naţiile de inimioare prin dreptul urechilor and so on.

Cum ar fi dacă ai simţi asta toată viaţa? Să te gândeşti de pe acum că te vei uita la desene animate toată viaţa cu aceeaşi persoană, sau, ca să-l citez, să ţipi la persoana respectivă “Cornele, nu mai e pâine!!” şi Cornel să fie gen “so?” şi tu să o iei pe căile necunoscute ale isteriei, să vociferezi de să te audă vecinii, care vor chema, inevitabil, poliţia, şi tu vei fi pusă în postura jenantă de a explica faptul că eşti doar bolundă, nu te bătea Cornel. Cornele, eşti varză. (Naw, his name is NOT freaking Cornel. … :|. E Gigi.) Um.. forget what i just said.

I have died everyday, waiting for you,

Darling, don’t be afraid, I have loved you for a thousand years.

I will love you for a thousand years..